Inscrie-te la concursurile aniversare aici:

๐Ÿ“ง Contact me at dumitru9catalina@yahoo.com

23 April 2013

King of the Fairies

Ziua aceea incepuse cat se poate de rau.
Alarma de dimineata nu sunase, motiv pentru care, am ramas si cateva ore blocata in trafic. Ajungand tarziu la servici, aflu ca primisem de dimineata cateva notificari in care ma rugau sa confirm rezervarea biletelor la concertul din seara aceea, pana la orele 10 AM. Si cum era deja 10.30, revervarea fusese anulata.
Nici ca se putea mai rau de atat. Asteptasem de luni de zile concertul Amadeus, de altfel, primul si posibil ultimul pe care il sustineau la mine in oras.

Dupa zeci de telefoane, rezultatul era inevitabil: nu mai erau bilete!
Si cand tocmai ma pregateam sa ma resemnez, colega mea Ioana imi propune ceva inedit:
-Hai sa incercam sa cumparam biletele la fata locului. Poate cineva se razgandesti vom gasi locuri. Daca nu, ne putem strecura backstage, vorbim cu cineva pe acolo si se rezolva!


Desigur ca Ioana vazuse prea multe filme americane si cu siguranta ne-ar fi fost imposibil sa "ne strecuram" backstage, dar puteam spera macar la varianta ca anumite locuri sa devine disponibile pe moment, asa ca, doar cateva ore mai tarziu, ne targuiam de zori cu personalul de la intrare. Fara prea mult succes...

Chiar in acel moment, ca intr-un film de Hollywood, seara lua o intorsatura neasteptata:
Pe langa noi trece chiar Alexandra (vioara), se opreste, ne priveste putin, zambeste vesel si spune:
-Lasa-le sa intre! E surioara mea, nu vezi? Avem chiar si genti identice!

Ma uit la geanta mea, Anuschka, de care nu ma desparteam niciodata si realizez ca pe umarul Alexandrei se afla o geanta identica, cu inconfundabilele pene de paun si flori exotice.
Asa ca iata-ma in culise, alaturi de fetele de Amadeus, atat de bucuroasa de norocul pe care le-am avut, incat inca imi mai tremurau genunchii. Alexandra, pe care o iubeam cel mai mult pentru sufletul ei frumos si delicat, vorbea cu mine de parca eram prietene de o viata.

-Sa stii ca nu ma despart de geanta Anuschka niciodata! imi spuse ea facandu-mi cu ochiul. Defapt, o sa-ti spun un secret: melodia King of the Fairies e inspirata tocmai de designul acestei genti. Acum cativa ani, cand am vazut aceasta geanta, m-am indragostit pe loc de ea. M-a facut imediat sa imi imaginez un taram exotic, cu fiinte de poveste, castele, fantani suspendate, gradini cu pauni, paduri cu licurici,  flori care se revarsau luxuriant peste zidurile castelului si zane care vegheau asupra regatului de basm, imi sopti ea cu ochii usor inchisi ca spre visare.

art
Arta e mereu la fel: e o emotie, e un vis, pe care il transpui in cuvinte, culori sau note muzicale. Si melodia aceasta mi-a fost cea mai draga din toate. Tocmai de aceea nu ma despart niciodata de acesta geanta magica in nici un concert! adauga ea pe un ton vesel. Asa, am mereu cu mine o frantura dintr-un vis, o mica amintire ca e atat de usor sa evadezi intr-o alta lume. Si miracolele ne asteapta la tot pasul. Chiar si cea mai banala zi se poate incheia cu o noapte de neuitat! Ceea ce ne salveaza, ceea ce ne salveaza sufletul, e o frantura de arta. Iar restul, trebuie sa fie magie...
 ....

 Concertul incepuse chiar cu melodia King of the Fairies, iar eu, ocupandu-mi rapid locul (din primul rand, oferit de minunata Alexandra), ascultam melodia aceea, ganditoare si vrajita, tinandu-mi strans in brate geanta care imi adusese si mie putina magie in acea seara.