Inscrie-te la concursurile aniversare aici:

๐Ÿ“ง Contact me at dumitru9catalina@yahoo.com

24 March 2014

The 48- Hour Day


Anul 2014
Orasul: Crime City
Populatie: 945.000 de locuitori
Rata Criminalitatii: 60.000 de condamnari la 100.000 de locuitori


"Asta inseamna ca unu din cinci oameni e un criminal" isi spuse detectivul Savage Joe incruntat.
Isi aminti, fara sa vrea, de noaptea cumplita cand o pierduse pe Hellen. O noapte rece, ca si azi, un sofer beat, vechea poveste. Poveste la care fusese martor, de mii de ori in cariera lui de detectiv criminalist. In seara aceea insa era acolo, la locul accidentului, nu in postura de detectiv. Ploua rece, incet si tremura fara sa vrea, fara sa inteleaga ceea ce se intamplase. Pe atunci Hope avea doar cinci ani...
- Batman o sa fie foarte suparat pe tine, daca ai de gand sa rezolvi toate crimele intr-o seara! spuse Hope razand.
- Ai intarziat... mormai Joe surprins de vocea fetei, incercand sa acopere foile asupra carora pana acum cateva secunde statuse aplecat. Stii ca vreau sa vii direct acasa, orice se poate intampla!
Hope ridica indiferenta din umeri. Auzea aceste cuvinte zilnic. Tatal sau era mult prea posesiv. Si-ar fi dorit sa nu se ingrijoreze atat de mult.
- Bine, atunci ar trebui sa stii ca maine voi intarzia. Voi ramane la cursurile pentru pian pana mai tarziu.
Joe nu spuse nimic, desi era evident nemultumit. Se intoarse la dosarele sale, ingandurat. De luni de zile orasul Crime era terifiat de un sir de crime fara nici o explicatie. Singurul indiciu pe care il avea era un ceas ciudat, desenat pe perete la locul fiecarei disparatii, un ceas neobisnuit, cu 48 de ore.
Ceea ce insemna ca politia are numai 48 de ore pentru a opri urmatoarea crima. In mod ingrozitor, pana acum nu reusisera sa faca nici un progres. Era un lucru stiut: in 48 de ore de la o rapire, sansele ca victima sa fie in viata scad considerabil. Ce incerca criminalul sa spuna? Care era mesajul pe care vroia sa-l transmita prin desenul ostentativ lasat la locul fiecarei rapiri?
Cate familii nu puteau acum sa dorma din cauza lui Death Time (asa cum il numise presa)?

Joe adormi la biroul sau, in camera luminata slab doar de o veioza cu lupa. Se trezi a doua zi tarziu, catre orele 14, inspaimantat, asa cum se trezea de fiecare data cand primea un apel de pe telefonul de serviciu.
Un nou caz de rapire... trebuia sa vina urgent la scoala numarul... fiica sa....
Telefonul ii scapa din mana. Simti cum intreaga camera incepe sa se invarta. Hope... chiar Hope era urmatoare vicitima a lui Death Time. Privi pozele cu ceasul ciudat, de 48 de ore. Acum incepea numaratoarea inversa.
Din instinct, ridica mana si isi privi ceasul sau model clasic, Atlantic.

Intrebarea revenea obsesiva: ce fel de ceas arata 48 de ore? Ridica telefonul si incepu sa formeze cateva numere. O jumatate de ora mai tarziu se afla la sectie. Ceruse ajutorul unui expert WatchShop. Acesta ii arata cateva modele:
- Nu exista ceasuri de 48 de ore, spuse acesta. Dintr-un motiv foarte simplu: ziua are 24 de ore. Exista intr-adevar modele mai complexe, care pot arata data, ziua saptamanii, anul, ora, minutele si secundele, atat in afisaj digidal cat si analog. Cu ar fi acest ceas Citizen:

Dar acest lucru nu iti este de ajutor in problema care te intereseaza. Insa e posibil sa iti pot fi de folos. O sa am nevoie de toate datele crimelor de pana acum, cu orele exacte ale rapirilor. Un expert poate vedea detalii care scapa omului obisnuit.

Joe multumi neincrezator. Isi privi creasul din nou: trecusera deja 5 ore...
Reveni asupra ideii obsedante de 48 de ore. De ce 48 de ore? Ce altceva ar putea sa insemne asta? Acest termen are semnificatie doar in cazul rapirilor. Poate ca acesta ar fi un prim indiciu. Se intoarse la biroul sau si incepu sa caute cazurile de rapiri din ultimii 20-30 de ani.
- Watson, vino aici, am nevoie de ajutorul tau. Ma gandesc ca "48 de ore", semnatura criminalului- nu poate fi intamplatoare. Cum nu poate fi intamplator faptul ca fiica mea a fost rapita. E posibil ca Death Time sa fi fost la randul sau victima unei rapiri. Doar in tine pot avea incredere...

Savage si Watson lucrara neintrerupt toata noaptea. Insa din mii de cazuri, nimic nu sarea in evidenta. Se scursesera inca 24 de ore. Ceea ce inseamna ca mai ramasesera doar 19 ore.
- Savage, am gasit ceva, spuse Watson, evident obosit. Dorian Rellik, in varsta de 5 ani fost rapit din fata scolii in urma cu 30 de ani. Suspectul a fost in cele din urma prins si copilul salvat, dupa 48 de ore. Insa copilul a fost gasit cumplit desfigurat. Doar daca ar fi fost gasit cu cateva minute mai devreme...
- El e, Watson. EL E! Gaseste-mi ultima adresa!
Savage si Watson au plecat spre ultima adresa cunoscuta, o casa la periferie. Insa locuinta era parasita. Nici o urma de Death Time. Si nici una din rudele sale nu mai auzisesera de el de ani de zile. Fiind atat de ingrozitor desfigurat de mic, familia sa il abandonase. De atunci i se pierduse urma. Toate cercetarile nu au dus nicaieri. Savage privea ingrijorat ceasul. Mai ramasesera doar 3 ore. Dar nu putea sa renunte acum. Stiau cine e Death Time. Acesta era un mare progres. Ii stia povestea, povestea groaznica pe care criminalul vroia sa o spuna lumii. Ceea ce el cauta acum era razbunare. Razbunare pentru cele 48 de ore de cosmar pe care el insusi le traise candva. 48 de ore de cosmar pe care le traise fiecare dintre victimele lui, 48 de ore pe care el le avea ca sa isi salveze fiica.
Reveni la cazul lui Dorian Rellik. Criminalul il rapise din fata scolii. Acelasi scenariu. Asta ar putea insemna ceva. Cauta locul unde fusese gasit: o statie abandonata de trenuri. Puse mana pe telefon si ceru cateva unitati pe teren la statia abandonata. Isi lua cheile si privi din nou ceasul. Doar 30 de minute. Simti un fior: statia de trenuri se afla la 30 de minute distanta.

Drumul pana acolo paruse infernal de lung. Nici nu-l mai auzea pe Watson care incerca sa-l incurajeze.
Ajunse la statia de trenuri. Avea inima cat un purice. Era prea tarziu.... se scursesera cele 48 de ore. Nu o putuse salva pe sotia sa din ghearele mortii si acum, inca o data, esuase in a-si salva si fiica. Era prea tarziu...
Inima aproape ca ii sari din piept cand suna telefonul. Raspunse invins, resemnat.
- Sunt de la WatchShop. Am descoperit ceva important: stiti ca fiecare ceas este unic, nu ma refer la design, marca sau optiunile sale...
- Nu mai are nici o importanta, il intrerupse Savage. E prea tarziu!
- Tocmai asta incerc sa spun, nu e prea tarziu! Ceasul criminalului ramane mereu cu 5 minute in urma. Adica, mai aveti 5 minute ca sa.....

Cinci minute mai tarziu, Dorian Rellik era in custodia politiei si Hope in siguranta. Detectivul se simtea obosit, ca si cum de la disparitia fiicei sale, pana la acum trecuse doar o singura zi lunga si cumplita, asa cum se intampla doar in cosmaruri, o zi gri, fara dimineata sau amiaza, o zi lunga de 48 de ore.
Strangadu-si fiica in brate, Joe ii spuse zambind printre lacrimi:
- Stii...  nu mai ai voie sa te duci la lectiile de pian...

Anul 2014
Orasul: Crime City
Populatie: 945.000 de locuitori
Rata Criminalitatii: 61.111 de condamnari la 100.000 de locuitori

5 comments:

  1. Felicitari , mi-a placut ideea .

    ReplyDelete
  2. Foarte interesant! :-)
    Iar primul model de ceas รฎmi place foarte mult ♥

    ReplyDelete
  3. Very interesting,but shocking too.Thank you :)

    ReplyDelete
  4. E interesanta viziunea ta. Intr-adevar, este altceva decat ceea cu care ne-ai obisnuit. Ceasurile sunt superbe toate!

    ReplyDelete

Iti multumesc pentru vizita si te invit sa iti spui parerea aici /Leave a comment here: