私が愛した

Nimic personal.
Sunt zile care intarzie, desi le astepti de mult timp. Sunt zile cand ratacesti prin multimea de oameni care vin si pleaca dintr-un loc sau altul, cu o destinatie precisa, mecanisme perfect unse, cu un scop si o directie. Sunt zile cand ratacesti... Sau ramai nepermis de mult intr-un loc in care "stationarea e interzisa".

Sunt zile cand cercetezi lung si atent in jurul tau, cu harta in mana, cautand un drum pe care il stiai, dar care intre timp s-a schimbat.
In fine, sunt zile care nu seamana cu celelalte, pe care nu stii cum sa le primesti si cum sa le traiesti.
Si cel mai simplu gest, atunci cand esti pierdut, e sa urmaresti drumul sinelor de tren. Ele mereu duc undeva, mereu exista o destinatie.
Doua linii continue, care vor merge impreuna pana la infinit, fara sa se intalneasca niciodata.
Nimic personal.