Luxuria et Ars

Barbatul cu privirea albastra si trista deschise partida inaintand cu doi pioni. Celalalt, cu ochii negri, haine couture si atitudine usor aroganta il privi zambind ironic:

-Ar trebui sa jucam pe bogatia omenirii! Dar tot luxul acestei lumi nu e decat o bruma de arta naiva care a supravietuit trecerii timpului. Nu mi-ar folosi la nimic, spuse barbatul in negru, mutand un pion si nebunul.

-Vrei sa spui ca luxul si arta sunt unul si acelasi lucru? intreba barbatul cu ochii albastri.

-Bineinteles. Ce crezi ca i-a facut pe primii oameni sa iasa din pesteri si sa inceapa sa construiasca sute de castele in care au adunat comori, statuete de aur si coliere de perle? Nu cele noua muze, ci Avaritia, al treilea pacat capital, e cea care a nascut arta pe care o privesc toti cu atata incantare. Sah! rosti cu o bucurie nestapanita.

- Uiti faptul ca omul, trecand peste primele patru trepte ale piramidei lui Maslow, incepe sa traiasca o bucurie extatica si totodata si o tristete cosmica. Incepe sa isi simta propria efemeritate si atunci se indreapta spre arta. E in natura sa, sa devina creator la randul lui. Arta e lux, e o comoara, nu prin valoarea ei remunerabila, arta e nepretuita in fond: e raspunsul omului la o intrebare pe care nu a auzit-o inca.
Iar sufletul unui artist, departe de a fi fara vicii, nu poate fi considerat atat de simplu, incat sa putem afirma ca operele grandioase ale acestei lumi au luat nastere din dorinta de bunastare a artistului. Aminteste-ti de Noaptea Instelata a lui Van Gogh, nascuta din vis si suferinta. Neapreciata in timpul vietii, opera lui a capatat valoare in "galbeni" abia mai tarziu. Arta ramane oricum o valoare, chintesenta spirituala a omului. Arta si luxul devin sinonime in unele contexte, raspunse barbatul cu ochii albastri, aparandu-si regele de atacul nebunului.

Barbatul in negru parea nemultumit. Dupa un timp de gandire, muta tura, punandu-si adversarul din nou in sah. Continua discutia plin de incredere:
-Daca intreaga arta poate fi considerata lux si valoare, atunci sunt gata sa cad de acord. Dar gandeste-te la palatele cu ale lor sculpturi extravagante, cu picturi maiestoase si decoruri din veritabile bijuterii! Arta cu siguranta. Dar arta nascuta din suflet, din spirit, din emotie? Nu...
Asa cum eu am doi cai negri, tu ai doi cai albi. Cu toate acestea, mi-i doresc pe ai tai, nu pentru ca mi-ar fi necesari sau pentru ca ai tai ar fi mai frumos sculptati in lemn, ci pentru ca e in natura mea sa nu fiu multumit cu ceea ce am, spuse barbatul in negru, luandu-i calul alb cu o miscare rapida.
La fel, continua el asteptand miscarea adversarului, oamenii nu au iubit arta pentru frumusetea ei, ci din nevoia insatiabila de lux, de fast, de comori.

-Luxul e un concept versatil. Nu e lux azi ceea ce era acum o suta de ani. Dar arta, de la simplele vase de lut antice pana la noutatile prezentate de Elegantine, va inseamna mereu valoare, chiar daca nu va fi nimeni acolo sa vada asta. Adevarul e ca suntem cu totii artisti, artisti ai formelor, ai culorilor, ai cuvintelor sau chiar artisti ai faptelor. Luxul e doar harta unde istoria artei e scrisa. Uneori in treacat, alteori intizandu-se pe capitole intregi, luxul povesteste marile realizari ale momentului si frumusetile trecutului. Dar nimic nu e uitat.
Omul cu ochii albastri parea impacat. Privi tabla si zambi: era pat (remiza la sah*). Se ridica deschizandu-si aripile si intinse mana adversarului. Acesta ii zambi la randul lui si disparu intr-un val de flacari.

....

Articol scris pentru Spring SuperBlog 201, proba  propusa de Elegantine – Premium Zone for Fearless People