Costumul de Baie care a Schimbat Istoria

Pentru ca plouase de cateva zile incontinuu, dimineata aceea parea mai mult seara. Desi urma sa fie o zi mohorata si evident lipsita de evenimente pentru majoritatea oamenilor care si-ar fi pierdut timpul acasa in fata televizoarelor, eu aveam sentimentul ca aceea va fi o zi pe care n-o voi uita.
Nu am fost prea surprinsa sa gasesc o cutie alba, legata cu o fundita rosie si subtire, chiar pe noptiera de langa pat.
Pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele, ar trebui sa explic cum si de ce un pachet misterios nu imi trezea nici un fel de suspiciune si nici un motiv de ingrijorare.

De acum trei ani (si chiar parea ca o viata trecuse de atunci), de cand intamplarea facuse sa-l cunosc pe Doctorul Who, putine lucruri ma mai puteau surprinde. Bineinteles ca pentru el, livrarea unui cadou nu trebuia sa mearga pe canalele obisnuite. Iar lungile calatorii de-a lungul timpului (ad litteram, de-a lungul timpului) si istoriei devenisera destul de firesti.
Chiar daca doar cu o zi in urma ne intorseseram din Venetia anului 1580, eram cu totul nerabdatoare sa vad ce surpriza imi pregatise Doctorul.
In timp ce desfaceam cutia misterioasa, am inceput sa rad in sinea mea de faptul ca Doctorul (cunoscut si ca Doctorul Who) chiar si dupa trei ani de zile ramanea un mister. Nimeni nu stia numele lui; nici macar eu.

Cutia ascundea un cadou destul de firesc pentru Doctor, pentru ca, in fiecare calatorie, obisnuia sa-mi trimita o costumatie potrivita locului si timpului unde urma sa calatorim. De data aceasta era un costum de baie negru, cu evidente tendinte retro. Citesc rapid biletelul care insotea cadoul:
"Ghici unde plecam maine?!
"Ia sa vedem", mi-am spus in gand, " ce destinatie ar putea sa aleaga prietenul meu cu aceasta ocazie? Uite croiala aceasta deosebita! Cu siguranta vorbim de inceputul secolului al XIXlea! Si locatia? Asta e destul de usor", ma gandesc eu privind negrul mat si croiala rebela a costumului dintr-o singura piesa: "Marea Neagra"
Nu era prima oara cand il auzeam pe Doctor vorbind despre misterele Marii Negre.  Iar micile perle cusute pe costum imi confirmau banuiala. Legendele spuneau ca oamenii care traiau la gurile de varsare ale Dunarii ar fi fost vrajiti. Deja ma gandeam ca e vorba de o sirena malefica care inrobise prin frumusetea ei oamenii locului. Era clar, din nou, trebuia sa salvam lumea!
Tot planul meu fu insa repede dat peste cap. Ceea ce ignorasem de la inceput era mesajul scris pe cutie:
"Vacanta perfecta".
Iar asta era ridicol. In trei ani de zile si de-a lungul a peste o suta de calatorii in timp si spatiu, niciodata nu am avut o "Vacanta". Chiar si termenul de "vacanta" suna atat de ciudat scris de un Lord al Timpului.
-Esti gata? ma intreba Doctorul care, se pare, ca statea de ceva timp in pragul usii. Spre TARDIS!
-Acum? Credeam ca biletul spunea "maine"!
-Timpul e relativ pentru noi, nu-i asa?
L-am urmat destul de curioasa. TARDISUL, naveta spatiala deghizata intr-o veche cabina telefonica, ne astepta in locul obisnuit. Imbracasem repede costumul de baie pe sub rochita lunga de plaja. Si recunosc ca eram foarte bucuroasa de aceasta surpriza ciudata.
TRADIS-ul incepu sa scoata acel zgomot mult prea familiar, semn ca ajunsesem deja la destinatie. Desi Doctorul parea nedumerit, eu am iesit repede din cabina, narabdatoare sa vad Marea Neagra a secolelor trecute.
Dar surpriza fu destul de mare: plaja pustie si aproape salbatica era usor si lin imbratisata de ape limpezi si verzi. Ma intorc destul de mirata catre doctor.
-Intentionam sa repar TRADIS-ul zilele acestea, imi spuse el ridicand din umeri, in stilul lui carismatic si lipsit de griji. Ramai pe plaja! Eu voi incerca sa aflu unde suntem.
Se indeparta grabit spre orasul boem care se vedea in partea opusa. Iar eu, ramasa singura, m-am decis sa ma plimb pe faleza inalta din dreapta mea. Ma bucuram  in fond, ca plaja nu era populata. Marele meu secret era ca nu stiam deloc sa inot, lucru destul de neobisnuit pentru o londoneza. Pentru ca nu era nimeni prin jur, mi-am dezbracat rochita de plaja si, privindu-mi cu incantare costumul de baie, am inceput sa intru in valuri.
Marea parea linistita dar, cu cat inaintam, simteam curentii de apa cum ma trageau in larg. Pentru o clipa m-am speriat grozav. In secunda urmatoare o mana ferma ma trase inapoi la mal.
-Doctore? am inganat putin rusinata.
Dar in fata mea se afla o frumoasa bruneta, care ma privea zambind.
-De aceea femeilor le este interzis sa inoate. Noi nu avem puterea barbatilor si oricand se poate intampla ceva. Dar, nu esti de pe aici, nu? spuse ea privindu-mi costumul de baie.
In acea clipa mi-am amintit ca nu stiam deloc unde ne aflam. Iar o costumatie nepotrivita in contextul nepotrivit putea starni multe intrebari si probleme.
-Unde suntem? o intreb eu, imediat regretand ca am pus o intrebare atat de ciudata unei necunoscute.
-Sa inteleg ca te-ai speriat foarte tare. Suntem pe plaja Revere Beach, Massachusetts. Ce s-a intamplat cu hainele tale, daca nu te deranjeaza ca te intreb?
-E doar un costum de baie, am adaugat eu din ce in ce mai ingrijorata de efectele devastatoare care puteau decurge daca cineva si-ar fi dat seama ca vin din alt timp.
Ea privi ganditoare.
-Ma numesc Annette, sunt inotatoare profesionista. Dar trebuie sa iti spun ca nu am vazut niciodata in viata mea un astfel de costum de inot. E atat de... perfect: hidrodinamic, placut la atingere si, nu-i asa, atat de feminin! spuse ea chicotind. Tocmai mi-ai dat o idee! 
Doctorul, care tocmai se apropiase de noi, zambind misterios ca de obicei, ne intrerupse conversatia. Se prezenta noii mele prietene ceremonios si foarte incantat. Apoi isi ceru scuze si anunta ca trebuia sa plecam. In timp ce ne indreptam spre faleza unde TRADIS-ul ne astepta, ma intreba mirat:
-Cum de ai reusit in cateva minute cat ai ramas singura sa o gasesti pe Annette Kellerman?
-Ar trebui sa stiu cine e?
-Ei ii datorezi acest frumos costum de baie. Pe 15 august 1907, Annette Kellerman fost arestata pe o plaja din Boston pentru ca purta un costum de baie negru, dintr-o bucata, feminin, diferit de orice exista in acea epoca. Inainte, femeile erau obligate sa poarte pantaloni si rochite complicate la plaja. Iar costumul de baie pe care il va purta Annette chiar peste cateva ore, pe aceasta plaja, va fi predecesorul costumului de baie modern. Ma intreb de unde i-o fi venit ideea?! adauga facandu-mi cu ochiul. 
-Adica vrei sa spui ca am modificat istoria? intreb eu inspaimantata.
Dar doctorul zambi:
-TRADIS-ul ne-a adus aici, pentru ca istoria sa se intample. Uneori, noi suntem cei care stam in spatele istoriei scrise, nestiuti...
Soarele asfintea pe mare si noi ramasesem muti, langa cabina telefonica veche (care asa cum stim, nu era nimic altceva decat TRADIS-ul), privind acel apus crud si tarziu de vara. 
In departare, frumoasa ca o sirena, Annette se apropia de valurile salbatice in costumul negru care avea sa schimbe istoria. 

Articol scris pentru Spring Superblog 2013, proba propusa de Jolidon.