O luna de la operatia laser de corectare a miopiei

Ro Only

Cand m-am decis pentru operatia de corectare a miopiei, a fost din cateva motive:

• purtam deja lentile de contact de aproximativ 10 ani. Lentilele au avantaje si dezavantaje (puteti citi aici). Insa ma saturasem si de asta. Ma gandeam sa incerc lentilele de noapte, care corecteaza vederea pe timpul noptii si deci nu mai e necesar sa le porti ziua. Intr-un final, m-am decis totusi in favoarea operatiei;
• aveam miopia de -3,25 la ambii ochi, stabila, de cel putin 7 ani. Chiar daca e considerata o miopie mica, in realitate, nu vedeam la laptop sau dincolo de vreo 30-40 cm.  
• atunci cand purtam lentile, machiajul ochilor devenea mai dificil, trebuia sa caut mereu produse bio, ceea ce era mult mai greu. Produsele normale- in special rimelul-  ma iritau.
• ochelarii ii port de la 12 ani. Lentilele nu le poti purta 24 din 24. Cand plecam undeva, trebuia sa am grija sa nu uit atat ochelarii, ochelarii de soare, lentile, cutia pentru lentile, solutia de clatit si solutia de pastrat lentilele.
• operatia de corectare cu laser se poate face undeva in intervalul 18- 45 ani.

Am ales sa fac interventia la clinica Oftalux (au sediu in Bucuresti si in Constanta). Preturile, per total mi s-au parut chiar mici, fata de oferta pietei, in general.

Fara sa am intentia de a le face reclama, atat medicul cat si personalul au fost ok. Ti se explica tot procesul, clinica e mica, insa placuta, nu am nimic de reprosat. 

Mentionez si aceste lucruri, pentru ca, desigur, inainte sa aleg o clinica, am citit tot ce se poate gasi pe net, iar multi pacienti au intampinat si probleme de comportament si politete, cand au urmat aceeasi procedura, la alte clinici din tara.

Deci da, clinica in sine, v-o pot recomanda cu incredere, in urma experientei mele. 

Insa procesul in sine, a fost groaznic pentru mine. Daca ar fi sa o fac din nou, stiind ce stiu acum, nu cred ca as mai dori sa incerc aceasta procedura.

Tot din experientele altora, am aflat ca in unele cazuri, perioada de recuperare poate fi extrem de dureroasa. Unii afirma ca laserul cu excimer Lasik e mult mai dureros decat PRK, altii spun ca a fost exact invers (dintre cei care s-au operat la fiecare ochi cu o procedura diferita).

Cum a fost in cazul meu:

1. Operatia in sine nu e dureroasa- adevarat. Insa nici placuta nu a fost. Chiar daca nu doare, simti totul. Adica simti decuparea flapului, inelele care raman pe ochi (care pastreaza ochiul deschis) provoaca disconfort maxim, iar cand sunt puse pe ochi si respectiv scoase, e dureros, chiar si pentru ochiul anesteziat. Apoi, picaturile care iti sunt puse in ochi, in timpul operatiei, nu dor, nu sunt chiar deranjante, insa spalaturile cu apa sunt groaznice. Da, nu dor. Insa imagineaza-ti ca stai cu ochii deschisi la maxim, fara posibilitatea de a clipi, apoi primesti un jet de apa in ochi. Placut, nu? Iar la final, trebuie mentionat mirosul de carne arsa, atunci cand actioneaza laserul efectiv. Daca la primul ochi am suportat, deja la al doilea imi era sincer frica ca nu o sa reusesc sa suport. Deci da, per total, operatia aceasta nedureroasa a fost- extrem- extrem de neplacuta in cazul meu. Spun in cazul meu, pentru ca inaintea mea a mai fost o fata, care nu a fost deloc deranjata de acest proces. Presupun ca pentru fiecare e diferit.
2. Cand iesi din operatie, incepi sa vezi. In ceata. Dar diferenta o vezi. Nu te doare nimic. Te simti perfect si te gandesti ca totul o sa fie ok. La 10 minute dupa ce am parasit clinica, lumina a inceput sa imi arda efectiv ochii. Ochelarii de soare nu faceau deloc fata. Pe tot drumul cu masina de la clinica pana acasa, mi-am pus un pulover gros in cap, peste ochelari si nu m-a ajutat la nimic. Cu cat trecea timpul, arsurilor s-au alaturat dureri de dinti, de falca, de ceafa. Dureri de gripa groaznica. Nu stiu daca pot fi descrise. Nu am mai reusit sa deschid deloc ochii. Asa ca a trebuit sa fiu condusa, pana in pat. Lacrimam puternic si lumina ma ranea prin ploapele inchise strans. Am luat calmante, care nu si-au facut deloc efectul de data asta. Nu am reusit sa-mi pun singura picaturile pe care trebuia sa le pun dupa operatie. Slava Domnului, am reusit sa adorm destul de repede. Cand m-am trezit, pe seara, am reusit sa deschid ochii. Durerile devenisera suportabile. M-am gandit ca raul a trecut.
3. Incepand cu a doua zi dupa operatie, sensibilitatea la lumina insa, era maxima. Nu ma putea uita nici macar la telefon. Era prea dureros. Chiar daca multi au descris senzatia dupa operatie ca "nisip in ochi", eu as descrie-o ca si cum cineva ti-a turnat sampon in ochii deschisi. In saptamana dupa operatie am fost fortata sa experimentez multe calmante, pentru ca din cauza durerilor si usturimii, nu mai reuseam sa dorm. Prima saptamana a fost groaznica. Abia reuseam sa deschid putin cate un ochi, cand si cand. Nu reuseam sa imi fac nici o cafea singura. Nu ma asteptam deloc sa fie atat de rau. Si totusi, acestea sunt simptome normale, pe care cei mai multi le au in prima saptamana dupa operatie. E devarat ca unii oameni trec mult mai usor peste aceasta perioada. Evident, nu a fost si cazul meu.
4. Luni a fost operatia propriu-zisa, iar vineri mi-au scos lentilele de protectie. Imediat dupa, arsurile si in mare parte durerile mi-au disparut. Sensibilitatea la lumina s-a diminuat notabil. Puteam sa tin ambii ochi deschisi si la modul general sa ma descurc. M-a descurajat faptul ca nu reuseam sa vad prea bine. Imi era foarte greu sa focusez la diverse distante. Am inceput sa vad mult mai rau de aproape. Nu foarte bine nici la distanta.
5. La o luna de operatie, continui cu picaturile pe care le voi folosi cel putin inca 5 luni de acum inainte. Inca e dureros sa ma frec la ochi (lucru interzis in prima perioada), dimineata ma mai trezesc cu senzatie de usturime si ochi uscati. Vederea este mult diminuata la lumina slaba sau intuneric. Inca am ramas cu o oarecare sensibilitate la lumina (mai mare decat sensibilitatea normala), insa nu ma deranjeaza prea tare aceste aspecte. Desi  a trecut mai mult de o luna, vederea nu s-a stabilizat, inca nu vad perfect la distanta, imi e greu sa focusez de la aproape la departe si invers. 
6. Inca nu sunt convinsa ca operatia a reusit 100%, pentru ca da, uneori, nu se face o corectare totala. Sper sa nu fie si cazul meu, pentru ca nu cred ca mi-as dori sa trec din nou prin acest proces. Rezultatul final s-ar vedea undeva la 6 luni, iar in acest timp se pare ca exista posibilitatea ca vederea sa fluctueze. Adica o perioada sa vezi mai bine, iar in urmatoarea mai slab. Sau cu un ochi sa vezi perfect, in timp ce cu celalalt nu prea. 
7. Maine voi face vizita de o luna si probabil voi afla mai multe.

Concluzii?

Unii vor spune ca se merita sa treci printr-o saptamana de suferinta pentru a scapa de ochelari. Si desigur, in fond, nu pentru toata lumea e la fel de rau. Recuperarea e diferita pentru fiecare. Insa eu, au fost luata pe nepregatite- ma asteptam sa fie dureros, insa nu chiar atat de dureros. Tocmai, pentru ca am "experimentat" dureri la viata mea, credeam ca stiu ce va urma. 

Daca as fi scris acest articol in prima saptamana dupa operatie, v-as fi recomandat sa ramaneti linistiti la ochelari si v-as fi spus ca nu se merita deloc. Acum, pentru ca a trecut ceva timp si omul mai uita, as spune ca se merita. Da, e ciudat pentru mine, dupa aproape 20 de ani, sa vad efectiv cu ochii mei. Sa ma trezesc dimineata si sa nu caut prima oara ochelarii. E placut.
Acum ma bucur ca am facut-o. Daca e si 100% reusita, pot spune ca s-a meritat.

Probabil ca peste 6 luni o sa fiu si mai incantata. Nu stiu. O sa revin cu pareri.

Sper ca nu am descurajat prin povestea mea pe cei care vor sa urmeze aceasta procedura. Nu e aceasta intentia mea. Insa ar fi bine sa fiti pregatiti. Prima saptamana e cea mai grea. Chiar veti avea nevoie de cineva constant langa voi.

Alte detalii:

• Exista si o alta procedura, care ar trebui sa nu fie deloc- deloc dureroasa. Aceasta e ReLEx Smile si, daca vreti sa nu treceti prin perioada groaznica de dupa, incercati sa gasiti clinici care efectueaza aceasta procedura.
• La Oftalux, operatia a costat 2900 lei la ambii ochi. Plus consultatia pre-operatorie de 200 lei. Apoi or sa mai coste intre 50 lei lacrimile artificiale (o sa le folositi constant, multe luni de zile, un tub va ajunge cam o luna), in jur de 30 lei fiecare Vigamox, Diclofenac, Fumetol S- pentru primele saptamani (cel putin acestea mi-au fost recomandate mie), iar timp de 6 luni veti folosi Artelac Splash si Artelac gel- in jur de 100 impreuna- pe care o sa le gasiti greu in farmacii (daca aveti ocazia, cumparati-le de la farmacia Tei, unde sunt pe stoc si costa mult mai putin).
• Artelac Splash are cel mai groaznic recipient. Arata ca in poza de mai jos si cumva, ar trebui sa tasneasca doar o picatura cand apesi. In realitate (seamana oarecum cu recipientul de la Olynth), e imposibil sa apesi pe el (se apasa greu) si sa tintesti in acelasi timp si ochiul. Nu scoate deloc calumea picaturile. Eu am rupt ambalajul si am turnat picaturile intr-un dozator normal, pentru ca efectiv nu-l puteam folosi. Daca puteti, cereti medicului sa va recomande alt produs, o sa va chinuiti groaznic cu el. Eu am apucat sa imi cumpar cateva sticle, deci asta e.

Nu stiu daca am uitat sa va spun ceva. 

Daca aveti intrebari, mi le puteti adresa in comentarii si va voi raspunde cat mai rapid.

Please follow me :

Subscribe to kaiyo aino by Email

Facebook

Bloglovin

Google+

Pinterest

Twitter

Vote my Looks:
♥

Lookbook    Cichisimo     Chictopia     What I Wear