Povestea celor trei purcelusi: "Primavara asta sunt si eu constructor"

A fost odata ca niciodata...

Intr-o padure indepartata traiau trei purcelusi. Cel mare abia se intorsese de la Academia Militara din Padurea de Argint ; era puternic si curajos si era renumit pentru ca putea indoi surcelele fara nici un efort. Cel mijlociu era un artist talentat ce terminase Facultatea de Arte din Padurea de Aur si putea crea cu usurinta figurine din paie atat de frumoase, ca animalele din padurile vecine veneau pentru a vedea minunatiile.
Cel mic insa, nu seamana deloc cu ceilalti frati ai sai. Era timid, sperios si nu avea nici unul dintre talentele fratilor sai mai mari, motiv pentru care acestia doi mereu il necajeau.
Tot pe vremea aceea, in padure traia un lup fioros si mare iubitor de purcelusi pane, frigarui sau la protap. Intreaga padure se cutremura cand urletul prelung si infiorator al lupului flamand se auzea in puterea noptii.

Asa ca, cei trei frati s-au decis ca ar fi cel mai intelept sa-si construiasca o casuta, unde sa fie la adapost de infricosatorul lup. Insa cei trei purcelusi nu au putut cadea deloc de acord asupra planului, structurii sau aspectului casei. Asa ca s-au decis ca fiecare sa isi faca propria casa, dupa puterile si priceperea fiecaruia.

Cum era de asteptat, purcelusul cel mare si-a facut, aproape fara nici un efort, in numai 3 zile, o casa din surcele. Foarte mandru si sigur pe sine, a pornit sa isi viziteze fratele mijlociu pentru a vedea cum se descurca.

Cel mijlociu, artist din fire, a lucrat cu grija 3 saptamani la rand, pentru a realiza o casuta cocheta din paie.

Cei doi frati s-au felicitat reciproc pentru munca depusa si au plecat veseli impreuna sa-si viziteze si fratele cel mic.
Cand colo, acesta statea foarte linistit intr-un luminis si nici o urma de structura nu se vedea pe nicaieri. Cei doi purcelusi mai mari au inceput sa rada de el, avertizandu-l ca nu il vor primi in casele lor cand lupul va veni si sa faca si el ce stie si ce poate.

Ramas singur si suparat foc, se decise sa construiasca cea mai mare si mai frumoasa casa pe care o putea construi un purcelus. Asa ca purcelusul cel mic isi scoate tableta si incepe sa caute  materiale pentru structura si alte lucruri necesare precum gips carton, tavane casetate. Dar cum timpul era scurt si acum se termina primavara iar lupii infometati incepeau sa coboare in luminisul padurii, avea nevoie de toate materialele cat mai rapid, livrate in padure.
Si spre norocul lui, a gasit chiar ceea ce avea nevoie.

"Iata magazinul de care am nevoie!" isi spuse purcelusul multumit. "In primul rand, imi pot cumpara fix materialele de care am nevoie, in regim retail, pentru ca oricum, eu vreau o casuta micuta, dar stabila si puternica. Si aici pot gasi tot ce imi trebuie: de la structura, materiale grele, fier, caramizi, pana la tencuielile decorative. Preturile sunt atat de bune incat chiar si eu, un purcelus, pot sa-mi cumpar tot ce am nevoie si uite, transportul e asigurat chiar si aici in padure! Azi fac comanda si maine ma pot apuca de treaba. In cateva saptamani, casuta mea ar putea fi gata. Atunci sa vedem cine mai rade!"

Mare zarva fu in padure, a doua zi, cand camioane incarcate si masini cu macara au inceput sa aduca purcelusului tot ce avea nevoie. Iepuri, veverite si alte vietati se adunasera sa vada minunea. Venisera si cei doi frati purcelusi, care se uitau neincrezatori la purcelusul cel mic, intrebandu-se daca a innebunit. Dar purcelusul nu ii baga in seama ci punea caramida peste caramida, cu mare harnicie.

Iar catre sfarsitul primaverii, purcelusul  cel mic terminase si el casuta sa. Si intr-adevar era cea mai frumoasa casa din toata padurea:

Numai fratii purcelusului erau nemultumiti: "cine a mai vazut asa ceva? Animalele din padure trebuie sa isi faca locuinte din vreascuri sau paie, cum e obiceiul" spuneau ei, dar animalele din padure erau din ce in ce mai curioase si se strangeau sa vada casuta cea frumoasa a porcusorului cel mic.

Vorba se dusese prin toata padurea si ajunsese si la urechile lupului, care devenise foarte suparat. Toata padurea vuia de vestea casutei minunate si nimeni nu mai vorbea de temutul lup, mai-mai ca il si uitasera. Asa ca se hotara sa vina sa vada cu ochii lui si sa o termine o data pentru totdeauna cu casa aceea.
Prima oara ajunge la casa de paie, pe care o darama dintr-un suflu (V-ati dat seama, lupul din poveste nu e un lup ca toti lupii, el insusi era vrajit si putea controla vantul, ploaia si alte vijelii. Iar cand sufla, o facea cu puterea celor 3 vanturi reci). Prima casuta cazu repede si porcusorul artist fu nevoit sa ceara adopost la fratele sau mai mare. Dar nici aici nu fu in siguranta. Lupul sufla puternic si casa de surcele cazu imediat. Si iata ca, neavand de ales, cei doi purcelusi cerura ajutorul fratelui mai mic, care ii primi cu mare bucurie in casuta lui.
Povestea spune ca lupul ar fi suflat trei zile si trei nopti cu puterea a trei uragane, dar casuta nu s-a clintit. De rusine, lupul a disparut in padure.
Si de atunci nici ca s-a mai auzit de el, daca e sa facem abstratie de faptul ca Scufita Rosie a raportat autoritatilor ca un lup ar fi hartuit-o chiar acum cateva zile in padure, cand se ducea la bunicuta.