Un inel si o promisiune

Parintii mei si-au dorit doi copii: un baiat si o fata. Si dorinta lor s-a indeplinit. Dar eu imi doream "o fratioara" (ma intelegeti, aveam cativa anisori pe atunci). Si totusi, si dorinta mea s-a indeplinit.
Daca ati avut vreodata o prietena cu care imparteati totul, care va stia si cel mai mic secret si de care erati practic nedespartita, atunci intelegeti ca defapt, nu era doar o prietena, ci o adevarata sora.

Am copilarit impreuna si am crescut impreuna. Cumva, viata ne-a despartit, asa ca, povestea pe care v-o spun acum, usor melancolica, e o poveste de acum 20 de ani.
Deci precum spuneam, acum 20 de ani, pe vremea aceasta, prietena mea A., mi-a facut primul cadou de 8 Martie (pentru ca, dupa noi, la 8 ani, eram deja domnisoare si s-a gandit ca meritam cadouri de ziua femeii, ca orice domnisoara).
A venit la mine si mi-a spus sa inchid ochii . Apoi, mi-a luat mana si mi-a pus un inel pe deget, spunandu-mi sa deschid ochii si sa-i promit ca o sa fim prietene pentru totdeauna.
Cand am deschis ochii, am vazut cel mai frumos inel de argint din univers, o bijuterie adevarata, nu ca inelele si bratarile de plastic colorat pe care le gasem tot timpul in cutiile cu bomboane.

...

Chiar daca timpul a trecut si acum ne vedem foarte rar, am pastrat acel inel ca pe cea mai de pret posesiune a mea si nu am uitat nici promisiunea facuta. Asa ca, de 8 Martie, vreau sa-i arat ca ea inca ocupa un loc special in inima mea, intorcandu-i gestul frumos pe care l-a facut acum 20 de ani.
Si ma gandeam, sa ii trimit o cutiuta frumoasa cu un biletel si un inel de argint, asemanator celui pe care l-am primit eu:

 Daca aveti vreo persoana deosebita in viata voastra, va sfatuiesc sa daruiti bijuterii: pentru ca o bijuterie inseamna mereu o amintire, o emotie si o promisiune.