Povestea unui Cadou

Ziua aceea plouase mai mult ca oricand: marunt, rece, constant.
Trecusera sapte ani de la acea noapte dureroasa, noaptea cand isi spusesera adio. A doua zi, in fata usii gasise o cutiuta misterioasa. Nu o deschisese, nu o cercetase. Nu pusese nici o intrebare.
A luat-o grabita si a ingropat-o cu grija, langa fagul batran cu toate amintirile lor dragi.

Trecusera sapte ani de neliniste, dor si regrete. Noaptea venise repede si i se strecurase rece si stranie pana in suflet. Amintirile nu o lasau sa respire.
Cadoul nedeschis,  o adevarata capsula a timpului, incepuse sa-i bantuie gandurile.
Se ridica brusc, isi lua haina si se indrepta in plina noapte, catre locul primei lor intalniri. Recunoscu imediat copacul lor drag si, cu respiratia precipitata, incepu sa caute locul unde ingropase comoara. 
Gasi cutia veche si in interiorul ei vazu un cufar mic si alb.

Deschise cutiuta de lemn alb cu aspect regal, pictata cu gingasi trandafiri purpurii. Un colier de perle albe, delicat, sclipea fantastic in lumina lunii pline.

 Intr-unul din compartimentele secrete ale cutiei gasi un bilet. Ridica biletelul ingalbenit de trecerea anilor:

"Diamantele sunt pentru totdeauna. Dar iubirea unei femei pentru pentru diamantele sale e diferita de iubirea pentru perle, iar perla o iubeste la randul ei pe cea care o poarta la sanul sau.

Legenda spune ca perla e nascuta dintr-o lacrima de suferinta a Lunii. Ca si iubirea noastra, nascuta din lacrimi, pierduta in lacrimi, pura, perfecta si fragila ca roua diminetii.
Acestor perle le-au luat sapte ani ca sa se "nasca". Asa ca te voi astepta sapte ani, sapte ani sa te intorci la mine. Sa fie aceste perle simbolul celor sapte ani de asteptare, carora le vor urma saptezeci de ani de fericire, de vei veni..."

Astazi se implineau cei sapte ani...

Va urma

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013